Miercuri seara in Paris

Chiar si Parisul e plictisitor miercuri seara. Chiar si pentru mine, Amelia, care mereu am cate ceva de facut. Astazi mi-am promis ca dau skip la tot si ma duc la shopping. M-am ales cu o pereche de botine FABULOASE si o rochie gri, din tricot, lunga pana la glezne (arghhh mi-o si imaginez cu o gecuta pana in talie si cu botinele). Apoi am parcat masina direct in fata salii pentru fix 67 de minute de alergat pe banda la 14 km/h. Cand m-am dat jos am simtit cum lumea se invarte, cum nimic nu imi trece prin cap si cum ma simteam…bine! Din ce in ce mai bine!

Dupa mult timp m-am decis sa ma masturbez (ahahhaahah, deja imi imaginez e-mailurile femeilor indignate). Ca o mica paranteza: nu dragele mele! Nu e rusine! Nu, nu e pacat! Nu, nu e jenant. Nu, nu e nicicum „naspa”. E perfect. Toate o faceti, chiar daca nu recunoasteti, chiar daca aveti o viata sexuala activa sau nu. Plus de asta, cine poate sa-mi ofere 3 orgasme in 15 minute daca nu…EU?:D

Am avut niste zile foarte haotice in care m-am gandit la acel el despre care am mai scris. Stiti, traim multe „iubiri”. Unele pe bune, unele fictive, altele triste. Unele ne aduc fluturi in stomac, altele ne lasa goi. Altele ne lasa reci. Apoi vine iubirea aceea in care el te atinge cu degetele. Iubirea aceea in care atunci cand pleaca iti arde gauri in stomac. Si atunci cand te saruta simti ca iti arde pielea. Iubirea aceea in care doare cand te uiti la el, doar cand nu. Si nu poti sa nu te simti ca si cum cineva te-ar fi taiat cu un pahar spart. 

Astazi mi-a spus cineva ca frumusetea vine la pachet cu o cantitate mare de tristete si ipocrizie. La fel si inteligenta. Iar eu tind sa cred ca le am pe amandoua. Nu sunt nefericita. Ma simt bine. Astept fericirea. Sau…NU. Nu o mai astept. Plec sa o caut. In Paris, in Lisabona, in Romania, oriunde o fi… 

Anunțuri

Here we go again

Daca va spun ce fac acum probabil ca o sa spuneti ca am luat-o razna. Cand eram mica, ma ascundeam sub masa. Acum fac iarasi asta. Am un birou haute couture, alb, vintage, lemn masiv, foarte inalt. Sub el sade un covor foarte pufos, creatie al unui prieten vechi designer. Asa ca m-am ghemuit aici si scriu. Asa uit eu de problemele lumii.

Mi-a spus o colega de serviciu ca dac-ar fi asa frumoasa nu ar fi niciodata nefericita. Totusi, cu toate astea, femeile ca mine, ca noi, se simt urate des.

E atat de nelinistitoare nesiguranta. Nu te lasa sa dormi, sa respiri, e acolo.

Nu sunt nefericita. Doar imi lipseste extazul, bucuria diminetii…si el…

Buna seara, Paris

Iubesc Parisul sambata seara. Este 8.25 si incep sa simt cum incepe sa prinda viata, cum amorteala devine un haos continuu de rochii colorate, de stil amestecat cu kitsch, de femei iubite versus femei care ies sa se imbete si sa uite de ce au inceput vreodata sa bea, de barbati sinceri si de barbati mincinosi, de pantofi inalti cu tocuri si tenisi pe malurile Senei. 

Stau cu picioarele pe birou, cu geamul deschis, imi place sa aud zgomotul orasului. Ascult o melodie care ma trimite exact acolo unde imi doresc sa fiu. Unde imi doresc sa fiu? In locul in care am iubit ultima data. Am langa mine un ditamai paharul cu suc natural de grapefruit si un castron cu capsuni de care nu ma ating. Imi aprind in schimb un Vogue si ma gandesc.

Astazi nu am facut nimic, sper disperarea mea ca ar fi trebuit sa ma apuc de niste proiecte. M-am multumit si totodata convins la ideea ca meritam din plin o zi a mea, in care sa nu fac nimic. M-am foit prin casa, m-am gandit, am fugit de ganduri.

Acum cred ca e timpul sa ma aranjez si sa ies in oras- tot ca sa fug de ganduri-. Nimic nu te scapa de tristete mai tare decat faptul ca te uiti in oglinda si vezi cat esti de frumoasa. Si nimeni nu-ti fura asta. 

Lipsa

Stiti ce e lipsa? Sau dezamagirea? Cu siguranta stiti, dar poate aveti nevoie de o definitie, ca atunci cand cautati pe google simptomele voastre si vedeti ce boala aveti. Eu sufar de lipsa si de dezamagire. Nu am cautat pe google, stiu deja simptomele, stiu ca am boala, stiu si oarecum cum s-o tratez, insa ea revine. Ea ca un virus.

Cum stiu? Oricat de bine m-as simti, oricat de ok ar iesi anumite aspecte ale vietii mele, oricat de perfect indreptat ar sta parul meu si la fix rujul rosu pe buze, oricat de fancy ar fi tinuta mea si oricate capete as intoarce pe strada si as vedea oricate priviri ale barbatilor care ar face orice ca sa ma aiba in bratele lor si nu in patul lor, ma intorc si vad…o chestie mica. E ca un pitic. Si are o gaura in suflet. El e dezamagirea. Gaura e lipsa. 

Si te trezesti dimineata, soarele iti bate prin jaluzele, si e senzatia dulce ca NU trebuie sa te ridici acum din pat. Si te pisicesti si te intorci pe partea cealalta si bagi o mana sub perna si inchizi ochii si lasi soarele sa iti rasfete tenul chiar si prin jaluzele. Nimic nu e in neregula. Te ridici amortita din pat,  iti pregatesti un latte delicios si iti aprinzi vogue-ul roz, nici macar nu asculti melodiaiaicaretefacesaoieirazna ci dai play la una vesela. Apoi iti aduni parul de pe umeri si il strangi intr-un coc asa cum il strangeai acum 2 zile cand nu-ti pasa cum arati si ca esti nemachiata si stiai ca esti cea mai frumoasa femeie de pe lume. Tragi un fum, bluza alba in care ai dormit si are parfumul tau impregnat se lasa pe umerii tai cu urme de bronz si ti se pare ziua ideala. Pentru ca soarele straluceste, nu ai ascultat inca melodia aia, telefonul a sunat de vreo 2 ori, invitatii la cafea+ chestiile pe care le ai de rezolvat azi, pare o zi plina, va fi ok, ca n-ai timp sa te gandesti la nimic. 

Intri in dus, iti faci rutina de dimineata, azi e soare, tragi pe tine rochia galben lamaie si pantofii beige si un trench si o geanta si ochelarii de soare, pt.ca azi e soare si nimeni nu poate schimba asta! Iesi din scara, te urci in masina si te blochezi. Langa tine sta piticul si iti spune „Credeai ca scapi de mine? Ia adu-ti aminte, ia simte pe gat buze, ia aminteste-ti CE A FOST si acum gandeste-te la tot ce  NU MAI E.”

Si se tine scai de tine…Te mai lasa sa uiti, am uitat, dar stiu ca diseara cand imi voi pune trupul obosit si ingrijorat in pat el va fi acolo… Piticul…

Sufar de prea mult suflet

Cred ca de asta sufar. Am trait in ultima saptamana extaz peste extaz, nu mi-am imaginat ca dupa atata timp de NIMIC mi se poate intampla sa traiesc asa ceva. Ca intr-o poveste. Ca intr-un film. Da, exista povesti ca in filme, dar aparent nu dureaza 2 ore ca filmul, ci o saptamana. Hmmm…stau aici ca o proasta si cred ca imi da sufletul pe afara. 

O sa va intrebati probabil ce dracu are si nebuna asta, ce suflet ii da pe afara, cum se poate sa ii dea sufletul pe afara? Uite asa. Sa va explic… Stai pe jos. In mijlocul casei. Catelul doarme la picioarele tale, ii auzi respiratia. Ai langa tine tableta cu o melodie care iti face sufletul sa urle de durere. Ai langa tine un pachet de Vogue si bagajul ravasit, tocmai ai ajuns la Paris. Nu, nu ai despachetat. Doar ti-ai strans parul murdar de respiratiile si privirile invidioase ale oamenilor dintr-un aeroport care si acum iti e strain. Tragi in piept un fum de tigara si il arunci in cerculete nepasatoare cu amandoua buzele desfacute. Senzual, ati zice. trist…as zice. Si deodata simti cum ti se umplu ochii de lacrimi care sunt de tristete si de bucurie in acelsi timp. De bucurie pentru poveste, de tristete pentru ca stii ca unele lucruri sunt facute sa se termine.

La varsta asta, cateodata ma gasesc inca in incapabilitatea de a intelege ca exista lucruri care apar in viata noastra din diverse motive (doar ptr. ca, ptr ca trebuie sa invatam ceva, ptr., ca exista si extaz dar si dezamgire), dar nu pot continua din motive mult mai puternice. Cum ar fi timp, distanta, lucruri pe care nu le poti bate nici macar acum, in 2013…. Si asa se termina totul dinainte de a fi inceput.

E in regula. Sufletul pare a fi iesit din matca, dar se intoarce el, nu e asa? Azi ii dau voie sa cutreiere pe coclauri, sa adulmece mirosuri, sa vada tatuaje colorate, sa ii rasune la maxim un album intreg de muzica perfecta, sa simta soapte calde in spatele urechilor, sa auda rasete tari si discutii filozofic. Dar maine e al meu, doar al meu, sa revina. 

Cat rau poate sa faca, oricum? Cat damage poate ramane in urma faptului ca i s-a permis sa zburde o zi?

Gata, el sa zburde eu ma duc sa ma aranjez. Azi trebuie sa fiu cea mai frumoasa. Trebuie sa ma simt ca alaltaieri….

gia solo

azi de dimineata m-am trezit, mi-am facut rutina de dimineata, am baut un delicios caffe latte cu frisca super degresata(cred ca v-am mai spus cit o ador), am fumat vreo 3 vogue roz, preferatele mele, in timp ce citeam niste mail-uri de servici absolut penibile si un mail de la o cititoare care-mi spunea ca nu am nicio urma de bun simt, sunt o „privilegiata a societatii” care crede ca e ok sa isi puna silicoane in timp ce undeva (mai ales aici, in buc), oamenii mor de foame. chiar asa, papusa, cum am avut tupeu?cum am indraznit sa cheltui dupa bun plac banii munciti la jobul pe care il am ca urmare a tocirii propriilor coate pe la scoli inalte la care am ajuns tot -ia ghici-prin munca!!!!

am inchis mail-ul si mi-am tras pe cap un pulover green mint, o fusta cu niste pliuri frumoase si ghetute lacuite.

am fost bine in ultima vreme.doar ca stand turceste pe fotoliul galben am simtit nevoia saaaaa…dau o dusca!si-am dat-o. ciudat. nu mai bausem de mult.

am fugit repede, am luat masina si….trollerul mare, in weekend ma rasfat la munte. spa sa fie!!!:) sa aveti un mega we!
Continuă lectura