Cand undeva, departe…

Viata asta este de multe ori grea. Si o stim cu totii. Si nu ma refer la momentele in care o mai dam in bara. Este perfect uman, natural, firesc… Nu ma refer nici la momentele in care ne merge prost, in care uitam banii acasa, in care plecam spre aeroport fara pasaport- astea sunt doar momente.

Am locuit multi ani in Londra, iar apoi am hotarat ca mutarea in Franta ar fi cea mai buna decizie pe care-as putea lua-o pentru sufletul si viitorul meu.

Ciudat este totusi felul in care viata mea se aseaza. De anul trecut, din…iulie, sa spunem, dupa un an BUN de tot, minunat, cu roade, viata mea a inceput sa o ia la vale…  Intial, ca un om optimist „ce ma aflu” am zis ca poate e doar o perioada… Apoi mutarea in Paris si noul job nu s-au dovedit a fi ceea ce credeam eu. Si nu neaparat din cauza faptului ca job-ul nu era in regula. Era si este in continuare, slava Domnului. As fi o ipocrita sa ma plang de asta. Insa socotelile mele cu Londra, erau… neincheiate. In Londra aveam ochii pe care-i iubeam, cafenelele preferate, englezul meu brunet, iubirea… Lucru care m-a facut de atatea ori sa pun la indoiala viata mea, capacitatile mele la job, limba mea franceza (?!?!), noii mei prietenii (Pierre, Jacques, Karine), pe care tocmai mi-i facusem, ba chiar incepusem sa urasc si micutul meu apartament decorat in stil vintage, cu rame mari de poze, animal print, obiecte vechi de colectie achizionate de la un boutique din Paris si lumanari parfumate. Uram si toate hainele alea pe care noul job ma ajuta sa mi le cumpar.

Eram in tara lui Chanel si nu puteam sa mai suport croissantele pe care altadata le iubeam, aerul boem si toti pictorii de pe malul Senei.

Pentru ca ceea ce iubeam era acasa… Apoi sa spunem ca undeva la inceputul anului acesta ceva s-a schimbat. Am trait o perioada (lunguta-dar incomparabila cu cea de dezastre) de fericire in stare pura. Ca heroina. Doar ca nu era injectata, era gratis si nu dadea dependenta. Sau…da?!

Ei, en fin, acum ma indoiesc si de „fericirea”asta. Pacat…

A.

In frumusete sa nu te increzi niciodata.