Hai sa ne plangem toti, vreti?

Bonjour, mes amis, comment ça va?

Citesc multe multe bloguri desi pe multe dintre ele nu le-am adaugat inca in lista cu blogulete pe care le citesc, dar urmeaza sa o fac. Blogurile pe care le citesc sunt de o mare diversitate. Bloguri de retete de papica buna (Hm, ok, trebuie sa recunosc-eu nu prea gatesc-, mananc salate, iaurturi, dressing-uri de iaurt si marar, branzica si sunca slaba si muuulta muuuuulta apa plata), bloguri personale, bloguri foto si asa mai departe.

Ei bine, intamplator ajung si pe bloguri mai putin…interesante. Bineinteles- nu voi da nume, nu voi da link-uri, nu voi da pseudonime, Doamne fereste.

Dar sunt efectiv „socata”de lumea online-ului. Oamenii descriu aspecte atat de importante ale vietii lor, de iti vine sa mori. Oamenii se plang in online, oamenii ranesc alti oameni pe care nici nu ii cunosc macar in online, asteptand ca o „haita”de „admiratori”(ma intreb ce naiba e cu toata admiratia asta pentru cineva pe care nu l-ai vazut in viata ta) sa ii dea dreptate.

Eu nu scriu ca sa fiu aprobata. Nu scriu de altfel nici ca sa arunc cu venin, ca oameni suntem cu totii si daca am taxa pe fiecare pentru fiecare defect sau fiecare greseala pe care o face, probabil am fi toti plini de rani.

Si totusi- lucrul care ma enerveaza cel mai tare este faptul ca toti se simt in masura de a da lectii, de a face pe Atotputernicul si Atotstiutorul, de a pedepsi.

Pai pentru ce scriem, oameni buni? Pentru a fi mereu aprobati si pupati stiti voi unde? Sau pentru a asculta si pareri diferite de ale noastre (sigur, spuse pe un ton pertinent)

Imi pare rau ca a trebuit sa scriu un asemenea post, dar mi se pare injositor sa vad cum se trag in mizerie unii pe altii diferite personaje… Imi pare rau, dragilor, sunt sigura totusi ca ati observat si voi asta…

Anunțuri