Noi, oamenii…

In seara asta o postare mica-micuta, noul meu prieten francez, noul manager la job, se uita la mine cum arat in bluza mea rosie asortata cu buze corai. Ma soarbe din priviri, simt asa in ochii lui, chiar daca nu se uita spre mine si citeste cat eu postez. Degeaba. Ii simt privirile pe furis.

Nu avem definitia de „a lasa sa plece”, „letting it go”, „se laisser aller”, „a dejar ir”.

Ne bagam in tot felul de relatii dubioase, vicioase, care se intind pe termene lungi si inutile. Ne prefacem ca suntem fericiti si nepasatori, ca am putea trai si fara ele oricum, dar mai avem oarece avantaje care par fructuoase din punctele noastre de vedere.

Si e corect? E corect fata de noi?

Anunțuri