Buna seara, Paris

Iubesc Parisul sambata seara. Este 8.25 si incep sa simt cum incepe sa prinda viata, cum amorteala devine un haos continuu de rochii colorate, de stil amestecat cu kitsch, de femei iubite versus femei care ies sa se imbete si sa uite de ce au inceput vreodata sa bea, de barbati sinceri si de barbati mincinosi, de pantofi inalti cu tocuri si tenisi pe malurile Senei. 

Stau cu picioarele pe birou, cu geamul deschis, imi place sa aud zgomotul orasului. Ascult o melodie care ma trimite exact acolo unde imi doresc sa fiu. Unde imi doresc sa fiu? In locul in care am iubit ultima data. Am langa mine un ditamai paharul cu suc natural de grapefruit si un castron cu capsuni de care nu ma ating. Imi aprind in schimb un Vogue si ma gandesc.

Astazi nu am facut nimic, sper disperarea mea ca ar fi trebuit sa ma apuc de niste proiecte. M-am multumit si totodata convins la ideea ca meritam din plin o zi a mea, in care sa nu fac nimic. M-am foit prin casa, m-am gandit, am fugit de ganduri.

Acum cred ca e timpul sa ma aranjez si sa ies in oras- tot ca sa fug de ganduri-. Nimic nu te scapa de tristete mai tare decat faptul ca te uiti in oglinda si vezi cat esti de frumoasa. Si nimeni nu-ti fura asta. 

…Incepe sa sune bine?

Stau cu parul prins in varful capului, cu laptopul in brate, cu 7 teancuri de foi in brate,  cu geamul larg deschis si…fumez! Am zis de atatea ori ca ma las de fumat, ca le reduc, dar cand ma trezesc si simt mirosul cafelei proaspat facute cu lapte proaspat (degresat, evident!!!!) si un pic de scortisoara presarata, brusc imi doresc sa imi aprind o tigara, sa trag cu putere din ea si sa las fumul sa imi invaluie interiorul, sa respir aer curat de pe geam si sa ma studiez in oglinda mare de pe perete cu rame vintage.

Am 3 hopuri mari de trecut pana pe 15 februarie, 3 lucruri pe care daca nu reusesc sa le fac imi schimba viata in cosmar, iar daca reusesc sa le fac imi dau o usoara satisfactie dar nu e mare lucru (ce ti-e si cu obligatiile astea, sau mai bine zis cu lucrurile pe care iti propui sa le faci si te angajezi in asta pana in panzele albe). 2013 e un an greu pentru mine, datorita asteptarilor pe care le am de la mine. Din fericire, insa, pana in iunie 2013 modificarile pe care imi doresc a le aduce la propria persoana ar trebui sa fie implinite. Si eu si mai implinita. Sau ……cine stie? Mereu imi cer mai mult, vreau mai mult. Mereu zic „Amelia, hai lasa dracului prostiile si fa odata ce ai de facut”. Si nu imi permit refuzuri. Cel mai aspru critic sunt al meu. Daca astazi am un kilogram pe solduri, in 3 zile nu o sa il mai am. Nu ma afecteaza sau influenteaza sub nicio forma comentariile precum „Vai, dar nu este necesar sa pierzi un kilogram.” Pentru ca eu stiu cel mai bine ce e ok pentru mine si daca-mi doresc FAC.

E greu sa fii ca mine. E greu sa nu accepti sa pierzi si sa lupti pana castigi. E obositor, trebuie sa recunosc. Desigur, obtii tot ce iti doresti: succes, barbati, faima, bani, haine scumpe, dar de multe ori linistea sufleteasca e departe de tine. In permanenta caut constanta schimbare, caut sa fiu mai buna. Si am realizat ca ….relatiile serioase sunt si ele departe de mine! Cu cat cer mai mult de la mine, cer mai mult si la cel de langa mine.

De-a lungul anilor am inteles doua lucruri foarte importante: ca NU CONTEAZA parerea celorlalti (sunt oameni care ORICUM nu te vor placea, ceea ce de altfel nu conteaza, pentru ca…NICI TU NU-I PLACI!) si ca nu exista NU POT, ci NU VREAU! Si merg dupa asta. Eram teribil de afectata la auzul „barfelor”despre mine. Imi pare rau ca nu imi pot da mai mult de numele real aici, insa cu dedicatie pentru cateva persoane: ‘whatever you can do, I can do it better’.

Se spune ca in viata nu trebuie sa ai dusmani. Eu am. Sau haideti sa nu ii numim dusmani, ci oameni pe care i-am calcat in picioare in calea catre succes. Scopul scuza mijlocul, dragilor. Sa nu ne mai ascundem dupa deget si sa „intoarcem si celalalt obraz”.Pentru ca daca il intorci, vei fi plesnit, crede-ma pe cuvant, draga cititor! Niciodata sa nu intorci celalalt obraz. Daca cineva iti trage o palma, tu sa-i tragi doua inapoi si un sut in fund!

Dur, huh? Posibil, insa viata e scurta (nu tin discursuri filosofice), dar daca o traiesti CUM trebuie, e suficienta. Calatoreste, citeste, mananca din toate felurile de mancare existente, fa fotografii, vezi piese de teatru in toate marile capitale, vezi filme BUNE, nu aberatii americane, care iti arata ce inseamna „iubirea perfecta”, canta din tot sufletul, studiaza INTENS, gaseste-ti un job care sa te satisfaca atat material cat si spiritual, FA MULT RESEARCH (daca am invatat ceva in facultate aia este sa nu te multumesti cu ce ti se preda. Fa research pe teorii, idei, concepte!), CALATORESTE (da, stiu, am mai zis o data asta), asculta muzica din toate tarile, invata sa stii cate putin din fiecare, gateste(DA, mai gatesc si eu), investeste in ingrijirea si aspectul tau, imbraca-te mereu ca si cum ar urma sa iti vezi cel mai mare dusman, tine un jurnal, cumpara-ti ceva EXTRA-SCUMP macar o data pe an, ai in garderoba macar 3 piese a unor mari designeri, distreaza-te, ai incredere in oameni (suntem foarte diferiti, lasati frica de dezamagire), beti alcool, pierdeti noptii (cu limita! ).Tineretea nu ti-o da nimeni inapoi!!!

Atat. E ora 6.37 in Paris iar eu sunt la munca. Probabil nu voi pleca de aici pana la 23.00. C’est la vie, mais est jolie!!!!