Imi este din ce in ce mai clar

de

Imi este din ce in ce mai clar ca norocul nu este de partea mea. Am avut 2 luni in care am muncit groaznic de mult, am muncit pe branci, la propriu si am avut niste zile atat de crunte incat mi-a fost frica sa nu fie depresie (aveam toate simptomele). Apoi am crezut ca astazi s-a terminat. Ca viata mea revine la cum era inainte: fabuloasa.

Adevarul este insa altul. Va fi doar din ce in ce mai rau. Singurul lucru de care imi pare rau insa este ca am avut curajul sa imi fac scenarii pozitive in minte, pentru a putea trece mai usor peste perioada grea. Imi pare rau ca mi-am facut singura sperante false si mi-am creat in imaginatie bucuria lucrurilor care credeam ca ma asteapta. 

Nu pot sa cred ca la varsta asta, bine trecuta de 20, inca mai visez. Cred ca realitatea este crunta…sunt condamnata si blestemata sa nu mi gasesc locul si fericirea. 

Asta seara

de

…luati-va un minut din grijike penibile precum: sunt grasa, sunt singura, sunt dezamagita, nu ma iubeste, nu am job, etc si ganditi-va ca cineva e sus si va iubeste, cineca va da fix ct puteti duce.avem 2 maini, 2 picioare, oameni de ne iubesc(nu conteaza cati, e calitate, nu cantitate), aveti ce pune pe masa. Bucurati-va ca sunteti sanatosi mintal, si aveti un creier de care va puteti folosi. Bucurati va ca soarele rasare….bucurati va rog. Ca maine e doar o data….

Sarbatorile…

de

Lucrurile nu sunt tocmai roz si eu stiu asta. Incerc insa sa imi pastrez optimismul si rabdarea, deoarece am inca multe lucruri de indeplinit in urmatoarele 2 luni care vor fi ca un calvar, ca o punte de trecere intre mine si invincibilitate. Sunt lucruri pe care daca reusesti sa le faci nu vei mai fi niciodata la fel. In seara asta am primit o lectie importanta. Ceva s-a rupt. Ceva material, ma refer. Si mi-a fost tare greu sa arunc la gunoi si sa accept ideea ca maine va trebui sa recumpar obiectul respectiv. Da, este un obiect scump, dar nu asta conteaza. E despre faptul cum nu ai curajul sa arunci dracului la gunoi ceva si sa intelegi ca desi cu un pret- maine vei obtine din nou acel lucru. Hm…ciudata viata.

In seara aceasta am facut curatenie in noul meu apartament. Da, m-am mutat. Da, am vedere spre turnul Eiffel. Da, merit. Am considerat ca trebuie sa imi rasplatesc munca si reusitele din ultimul an. Apartamentul nu este proprietate privata, este in chirie insa intentionez sa il cumpar in luna iunie. Am turnat din sticla un pahar de vin, un sfert, asa cum am fost invatata ca este elegant si am inceput o curatenie dumnezeiasca. Mi-am aranjat garderoba pe culori, pantofii pe sezoane, ramele foto cronologic, lumanarile parfumate ca pe un altar, mi-am pus perdele frumoase si gata. Bine am venit…acasa!

Sunt ortodoxa, deci in week-end vine si Pastele de anul acesta. Nu, nu am chef. Am fost invitata la cateva mese carora le voi da skip. Doresc sa fiu cu mine. Voi gati o friptura de miel cu o salata URIASA si o mini prajitura de o persoana. Voi stoarce mult suc de portocale, voi inrosi cateva oua si voi cumpara oua de ciocolata. Voi aranja masa frumos si voi purta o rochita simpla si imi voi impleti parul. 

Imi voi turna un vin si ma voi bucura de singuratate. 

Stii ca fericirea o sa vina

de

Atunci cand stai la ora 1.51 desi trebuie sa te trezesti la 6 sa iesi s-alergi sa iti eliberezi sufletul si corpul de toate toxinele si de toata durerea de „Ieri”, care acum e doar „Ieri” si „Azi” o sa fie bine pentru ca trebuie. Atunci cand e intuneric si iti prieste, cand nu vezi nimic in afara de lumina tabletei si lumina produsa de tigara pe care tocmai ai aprins-o si ai simtit fumul cum iti invaluie capul, parul, simturile. Cand parul iti atarna in bucle mari pe spatele gol si asculti o melodie care te face sa te simti cu capul in nori, asa cum si esti de fapt. Cand schimbi replici fierbinti, dar stii ca asta sunt. Replici fierbinti, nu te ia valul, nu iubesti. De fapt nu doar ca nu iubesti, dar esti singura. Sigur, acum cateva ore ti-au curs cateva lacrimi gandindu-te ca esti singura si ti-ai dori sa te astepte cineva acasa. Acum insa nu pot decat sa ma gandesc ca ce bine ca-s single, ca uite ce frumos merg lucrurile de 2 zile si cate realizari am avut, ba chiar am reusit si sa fac ceva ce de obicei nu reusesc. 

Asta e anul meu. 2013, o sa scot viata din tine, o sa iti iau tot ce ai fi putut sa dai altor oameni si o sa fac al meu! AL MEU. 

Champagne and roses

de

Poveste de week-end. Abia acum mi-am adunat cuvintele si gandurile de pe jos ca sa pot sa scriu aici povestea. Vineri seara, 19  aprilie 2013. Nunta fostului meu iubit. Nu, nu exista resentimente, m-am dus cu drag la acea nunta, noua lui sotie V ma iubeste si ma respecta, ma vede ca pe o prietena si sentimentul este reciproc. Doar ca vineri a fost o zi teribila pentru mine. A inceput prost, a continuat cum nu se poate mai prost. Mi-am scos rochia de la prietena mea designer (e limpede ca nu pot da nume, dar ah, cum v-as recomanda-o!). Am ales o rochie pe un umar, turcoaz (stiti culoarea aia minunata a marii?), lunga pana in pamant, cu niste pantofi Louboutin (I am a classic, remember?)

Doar ca intamplator in ziua aceea ma vedeam oribil de urata, cu cearcane si ….grasa! (Hahaha, am -20 de kg din inaltime- dar femeile „e” nebune). Eram in intarziere, am ajuns tarziu de la birou si am zacut in cada in care am turnat si 6 litri de lapte( lasa pielea fabulos de fina)si aproape m-am intoxicat cu fumul de la lumanari. Detalii, detalalii, rutina. Alergam bezmetica prin casa cu machiajul nefinalizat, cu doar jumatate de par ondulat (am ales sa ma duc cu un coc impletit, e minunat!), cand m-am decis ca in loc sa termin intai sa-mi ondulez parul trebuie sa ma dau cu ruj (?!!?!?!? Amelia!!!!!!!!).Am scos din apa buchetul de lalele (am fost domnisoara de onoare) si l-am pus pe masa, habar nu am de ce. Apoi m-am incaltat, si am stat asa si am fumat o tigara.Cand am terminat tigara mi-am dat seama cat de in intarziere sunt si am scapat un “merde!!!”. Ca apoi sa sune la usa.

Bineinteles, a urmat un sir lung de injuraturi despre cine dracu ar putea sa sune la usa la ora aia, cand eu TREBUIE sa plec. Am deschis usa ca in desenele animate, trantind-o de perete. Mi-am scapat cana de cafea din mana. ERA EL. A spus ‘Iubito, viata mea e seaca fara tine. Am luat primul zbor catre Paris, imi cer scuze ca nu am putut sa ajung mai repede”.

“A., trebuie sa ajung la nunta. La nunta asta unde toti sunt fericiti si eu nu. Si uite, mi-am ondulat doar jumatate de par si rochia asta ma face sa arat grasa, nu am reusit sa gasesc sutienul potrivit si uite cum se aduna grasimea si uite ce cearcane am, si pantofii astia cat sunt ei de Loboutin sigur imi vor face picioarele terci. Si uite acum am scapat si cana asta de cafea pe jos, imi va lua cel putin 10 minute sa o curat. Arat ca naiba, A.”

Iar el a spus doar « Shhhh…..Esti cea mai frumoasa femeie de pe pamant….« Si m-a sarutat.

  

Miercuri seara in Paris

de

Chiar si Parisul e plictisitor miercuri seara. Chiar si pentru mine, Amelia, care mereu am cate ceva de facut. Astazi mi-am promis ca dau skip la tot si ma duc la shopping. M-am ales cu o pereche de botine FABULOASE si o rochie gri, din tricot, lunga pana la glezne (arghhh mi-o si imaginez cu o gecuta pana in talie si cu botinele). Apoi am parcat masina direct in fata salii pentru fix 67 de minute de alergat pe banda la 14 km/h. Cand m-am dat jos am simtit cum lumea se invarte, cum nimic nu imi trece prin cap si cum ma simteam…bine! Din ce in ce mai bine!

Dupa mult timp m-am decis sa ma masturbez (ahahhaahah, deja imi imaginez e-mailurile femeilor indignate). Ca o mica paranteza: nu dragele mele! Nu e rusine! Nu, nu e pacat! Nu, nu e jenant. Nu, nu e nicicum „naspa”. E perfect. Toate o faceti, chiar daca nu recunoasteti, chiar daca aveti o viata sexuala activa sau nu. Plus de asta, cine poate sa-mi ofere 3 orgasme in 15 minute daca nu…EU?:D

Am avut niste zile foarte haotice in care m-am gandit la acel el despre care am mai scris. Stiti, traim multe „iubiri”. Unele pe bune, unele fictive, altele triste. Unele ne aduc fluturi in stomac, altele ne lasa goi. Altele ne lasa reci. Apoi vine iubirea aceea in care el te atinge cu degetele. Iubirea aceea in care atunci cand pleaca iti arde gauri in stomac. Si atunci cand te saruta simti ca iti arde pielea. Iubirea aceea in care doare cand te uiti la el, doar cand nu. Si nu poti sa nu te simti ca si cum cineva te-ar fi taiat cu un pahar spart. 

Astazi mi-a spus cineva ca frumusetea vine la pachet cu o cantitate mare de tristete si ipocrizie. La fel si inteligenta. Iar eu tind sa cred ca le am pe amandoua. Nu sunt nefericita. Ma simt bine. Astept fericirea. Sau…NU. Nu o mai astept. Plec sa o caut. In Paris, in Lisabona, in Romania, oriunde o fi… 

Here we go again

de

Daca va spun ce fac acum probabil ca o sa spuneti ca am luat-o razna. Cand eram mica, ma ascundeam sub masa. Acum fac iarasi asta. Am un birou haute couture, alb, vintage, lemn masiv, foarte inalt. Sub el sade un covor foarte pufos, creatie al unui prieten vechi designer. Asa ca m-am ghemuit aici si scriu. Asa uit eu de problemele lumii.

Mi-a spus o colega de serviciu ca dac-ar fi asa frumoasa nu ar fi niciodata nefericita. Totusi, cu toate astea, femeile ca mine, ca noi, se simt urate des.

E atat de nelinistitoare nesiguranta. Nu te lasa sa dormi, sa respiri, e acolo.

Nu sunt nefericita. Doar imi lipseste extazul, bucuria diminetii…si el…

Buna seara, Paris

de

Iubesc Parisul sambata seara. Este 8.25 si incep sa simt cum incepe sa prinda viata, cum amorteala devine un haos continuu de rochii colorate, de stil amestecat cu kitsch, de femei iubite versus femei care ies sa se imbete si sa uite de ce au inceput vreodata sa bea, de barbati sinceri si de barbati mincinosi, de pantofi inalti cu tocuri si tenisi pe malurile Senei. 

Stau cu picioarele pe birou, cu geamul deschis, imi place sa aud zgomotul orasului. Ascult o melodie care ma trimite exact acolo unde imi doresc sa fiu. Unde imi doresc sa fiu? In locul in care am iubit ultima data. Am langa mine un ditamai paharul cu suc natural de grapefruit si un castron cu capsuni de care nu ma ating. Imi aprind in schimb un Vogue si ma gandesc.

Astazi nu am facut nimic, sper disperarea mea ca ar fi trebuit sa ma apuc de niste proiecte. M-am multumit si totodata convins la ideea ca meritam din plin o zi a mea, in care sa nu fac nimic. M-am foit prin casa, m-am gandit, am fugit de ganduri.

Acum cred ca e timpul sa ma aranjez si sa ies in oras- tot ca sa fug de ganduri-. Nimic nu te scapa de tristete mai tare decat faptul ca te uiti in oglinda si vezi cat esti de frumoasa. Si nimeni nu-ti fura asta.